Vînd dumbrăvi și optsprezece ani Stradă cu salcîmi și cu castani Primăvară-n balta renăscută, Zile ce amintirea le sărută.
R. Pe nisipul plajelor de aur Soarele ne-a întins cununi de laur Fata mea de Dunăre și șoapte Fata mea cu păr de miazănoapte.
Fată, mijloc de viorică Unde-i casa noastră de latină Mîzgălită printre ablative Cu distihuri șchioape și naive.
Se arcuiau prin sălcii catedrale Luntrea noastră se pierdea agale Într-o țară de tăcere și stuh Gîndul dispăru și din văzduh.
Sărutarea noastră caldă și invoaltă Avea gustul merelor de baltă Dulce, sângerată și amăruie Ani au fost ce din străfunduri suie.
Nu, acestea nu se pot uita ușor Niciodată nu se sting, nu mai mor Hei, dumbrăvi de vise și castani Vînt, nisip și optsprezece ani. |