Pe drum, tot pe drum, Odiseea s-a-ntîmplat Oricînd și oricum Asta-i adevărat. La Itaca-i Penelopa Vino grabnic Odiseu Nu mai rătăci pe mare Că și ei îi este greu.
Că din toate cîte sînt Pe ocean și pe pămînt Ori în galerii de diamant Țărmul n-are niciun haz Sedentar nu ești viteaz Numai drumul e interesant.
Ce dor ! vai, ce dor ! Îi era lui Odiseu Mulți nasc și mulți mor El pe drumuri tot mereu. Dar ceva-l ținea pe mare Vlăguit, bătrîn și stors Nu putea fără Itaca Însă nu s-ar mai fi-ntors.
Cîndva, într-o zi, După drumul lui enorm El brusc se trezi Că ajunge iar la țărm. Prima zi și prima noapte Au mai fost cum au mai fost Dar de plictiseală acasă Odiseu se simte prost.
Acum cei doi soți Nici nu sînt și nici nu pier Au pică pe toți Și îl cheamă pe Homer Să-i șoptească Odiseea Și s-o scrie el cum vrea Că din toată lupta lumii, Plictiseala-i cea mai grea. |