Afundat de prea multe ori in stari depresive. Dezamagit de prea multe situati afective si respins. Refulat in complex de inferioritate a unui vis S-a stins ultima farama de speranta Cerul parca nu mai are nicio rezonanta. Liniste si pace, Spiritul muzei tace Si zace o ura profunda in mine. Dezinvoltura cu care privesc viitorul Ma face sa nu mai poti diferentia raul de bine Si cine va fi acela care va acorda o mana de ajutor? Cand ranile ma dor, iar sufletul cere alinare Incatusat de propiul ??? Imi dau seama ca eu sunt singura mea salvare Singur si izolat de rest, Ma supun inconstient la un test De siguranta de sine pe care mi`o atest. Pot spune ca detest si iubesc in aceeasi masura Descoperind esenta pura Care ma poate desavarsii. Ma complac in propria mea stare De aceea nu pot iesi Si reveni apoi la luciditate Sunt prea multe lucruri pe care mi le ascund Si nici nu pot ajunge departe. Zbucium in care traiesc ma arunca in spate Lasandu-ma fara de vlaga si putere Sunt prea naiv pentru a nu`i da orgoliului meu ceea ce cere. Apusul va deveni rasarit Dar pana atunci voi parcurge intunericul in tacere Intemnitat in durere si suferinta, Refuz calea prin cainta, Accept calea spre credïnta. |